Prioritatea noastră:
Împrăția Cerească!
Romanian
Istoria Bisericii
Un secol de providență!
Pentru noi, creștinii credincioși, istoria nu reprezintă doar o succesiune de evenimente ci și o mărturie vie a iubirii neclintite a lui Dumnezeu și a planurilor Sale providențiale. Prima Biserică Baptistă Română din Detroit stă ca un exemplu elocvent al acestui adevăr.
Începuturile acestei biserici datează de la începutul secolului al XX-lea. În timp ce România Regelui Carol I, a lui Take Ionescu, Titu Maiorescu, Ioan Luca Caragiale și a altor personalități marcante se pregătea pentru marile schimbări din zona balcanică, un număr semnificativ de oameni din Bihor și Transilvania, aflate atunci sub Imperiul Austro-Ungar, au emigrat în America în căutarea unei vieți mai bune.
În anul 1912, Rev. Christopher Burnette, pastorul de la „Ferry Avenue Baptist Church”, l-a botezat pe Teodor Păișan, marcând astfel începutul misiunii baptiste române în Detroit.
Aceștia s-au stabilit în zone precum Akron, Gary (Indiana), Ohio sau Pennsylvania. Detroitul, în plină dezvoltare industrială, a devenit rapid un magnet pentru muncitorii migranți. Printre primii credincioși baptiști români sosiți în Detroit se numără Mihai ,,Pocăitul’’, a cărui prezență în zonă este semnalată în anul 1911, deși nu există multe detalii despre activitatea sa.
În anii următori, misiunea s-a extins. În 1913, au fost înființate puncte misionare atât în sudul orașului (River Side), cât și în nord. Aceste inițiative, binecuvântate de Dumnezeu, au dus la creșterea grupurilor de credincioși și la formarea unor biserici. Spiritul evanghelistic și misionar al credincioșilor baptiști români din Detroit a fost răsplătit printr-un număr tot mai mare de convertiri.
Creșterea numărului de credincioși a impus necesitatea unui locaș propriu de închinare. Astfel, pe 4 februarie 1914, a fost dedicată clădirea situată pe strada Farnsworth, nr. 445. În același an, biserica și-a diversificat activitățile, inclusiv prin înființarea unei fanfare condusă de fratele Petru Crișan. În doar trei ani, biserica a ajuns la 60 de membri.
De-a lungul timpului, Prima Biserică Baptistă Română din Detroit a avut diferite adrese, credincioșii străduindu-se să construiască locașuri de închinare care să le asigure condițiile optime:
- 1914: Dedicarea primului loc de închinare pe strada Farnsworth.
- 1915: Achiziționarea unui nou imobil pe strada Rivard.
- 1942: Locașul de închinare de pe strada Woodward Avenue.
- 1985: Locașul de închinare din Troy.
fratele Lazăr Talpeș
În 1915, după achiziționarea noului imobil de pe strada Rivard, în 25 aprilie 1915, fratele Lazăr Talpeș a fost ordinat ca păstor, fiind primul păstor al bisericii. La ordinarea sa a participat și pastorul Christopher Burnett, care a fost un pasionat susținător al comunității românești.
Organizarea oficială a Primei Biserici Baptiste Române din Detroit a avut loc în februarie 1916, iar la finele anului comunitatea număra deja 225 de membri.
În următoarele decenii biserica a trecut prin provocări și perioade de creștere. Printre pastorii care au slujit Prima Biserică Baptistă Română din Detroit sunt:
- Rev. Lazăr Talpeș (1915-1917; 1927-1959)
- Rev. Arsenie Lucaciu (1964-1979)
- Rev. Liviu Olah (1978-1980)
- Rev. Titus Sfârlea (1980-1985)
- Rev. Ioan Stef și Dr. Beniamin Cocar (1986-2001)
De-a lungul anilor, biserica a fost implicată în numeroase activități:
- Predicare și evanghelizare (inclusiv prin programe radio în limba română)
Activități muzicale (cor, fanfară, orchestră, grupuri de laudă) - Activități sociale (Crucea Roșie, ajutoare pentru sinistrați, caritate, proiecte misionare)
- Programe pentru tineret (întâlniri, vizite, studii biblice, convenții, conferințe și evenimente)
- Construirea și relocarea locașurilor de închinare pentru a acomoda creșterea comunității
Un moment important în istoria bisericii a fost relocarea sa în Troy, Michigan. În 1982, clădirea de pe Woodward Avenue a fost vândută, iar în 9 octombrie 1983 a fost pusă piatra de temelie a noii biserici. Construcția s-a finalizat în februarie 1985, iar pe 5 mai 1985 a avut loc serviciul de dedicare.
Toate aceste evenimente și nume nu sunt altceva decât o reflectare a consecvenței cu care Dumnezeu a binecuvântat biserica Sa și astăzi se poate afirma cu recunoștință: Eben-Ezer! „Până aici, Domnul ne-a ajutat!” Știm, de asemenea, că istoria acestei biserici nu s-a încheiat. Ea continuă sub privirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
